In primele 4 zile de festival am scris de la fata locului. Pe fuga, pe vine, in diminetile mahmure, in pauzele dintre concerte. Dupa care transmisia 'live' s-a fastacit. Si totusi cat am fost acolo m-am executat mult mai repede atunci decat odata ajuns acasa, cand cotidianul te acapareaza. Si asta o spune un tanar fara job si alte angajamente sociale teribil de fixe. Pe de alta parte ar fi pacat sa nu va spun povestea pana la capat.
So. Ultima zi. Tensiunea pluteste in aer. Lumea parca e mai vesela si ghidusa decat pan-acum. Nu poate fi vorba de veselie motivata de finalitatea festivalului, insa acum sunt descarcate ultimele resurse de energie, doar n-o sa le tinem pentru-acasa.
Disco Ensemble, Danko Jones, Maxïmo Park incalzesc rapid zona din fata scenei mari.
Cineva a transportat harnic (probabil harnici) si metodic suficient de multa apa pentru amenajarea unei zone de noroi, propice unor sesiuni de mud diving. Am stat de-o parte si am facut poze ca multi altii, insa trebuie sa recunosc ca noroiul mi-a facut pofta. Joaca in noroi e categoric e un grad aparte de libertate.
The Offspring. Theee Offfsprrring!
De fapt, niste americani durdulii - urmand stereotipul americanilor buflei. N-am nimic impotriva cetatenilor plinutzi. Departe de mine buricul concav. Cand zic niste americani durdulii ma refer la atitudine. Lipsa ei. Niste rockeri obositi veniti la serviciu, inca tragand dupa primele 15 minute de glorie.
Faith No More. Ultimul act. Incep pure soul, ca la carte. In multime ici-colo lumea se intreaba 'cine-s astia, nu trebuia sa vina Faith No More?' Toti imbracati la costum (mai putin percutia). De parca ai zis ca cu asta se ocupa.
Reunited by
Peaches & Herb. Evident, un statement - relativ la proaspata reunire de acum 2 luni. Dupa care au intrat brusc fara preaviz in metale grele. De la cel mai atent soul la
From out of Nowehere.
A urmat unul dintre cele mai live concerte de pe scena principala. Sziget 2009 a apus in forta.
Patton i-un baiat versatil, de la suav si groovy pana la ragnete grave. Un domn in costum (rosu a la Madalin Voicu?), care facea ca toate animalele, pe scena. Si dadea bine. Apropo de trupa care zguduie metalele la costum. A trecut timpul dar nu se chinuie s-o ascunda (
unlike Manowar). Tunsi, la costum, dar pusi pe treaba. Metale grele cu simtul umorului. Si publicul a apreciat. E singurul show in care
s-au vazut sfarcuri.
Apropo de asta, poate tineti minte timpurile nu foarte de mult trecute cand concertele live se opreau la Budapesta. Rockeritzele maghiare de ieri sunt MILF-urile de azi, inca mai ajung la concerte, incat le-am vazut pe
ele, cele din linia intai, adulte dar cu atitudine si bunavointa vestimentara. Ozosep ozosep.
Tot apropo de apreciera publicului. La un moment dat au aterizat niste chilotzi pe scena. Culmea tot rosii, absolut asortati pantalonilor si camasii lui Patton. Care i-a remarcat, ridicat si, ce putea as faca, si i-a pus pe cap si a continuat cantarea, dupa care a coborat de pe scena si s-a urcat haida dii calutzul meu pe un bodyguard (nu foarte incantat de situatie). Referinte video
aici si
aici.
______
Autor:
Alexandru Popescu